30 august 2009 Duminica XII după Rusalii
LECTURILE SFINTEI LITURGHII
Apostol: din 1 Corinteni 15, 1-11
Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi. Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Christos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit. După aceea S-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
Evanghelie: din Evanghelia după Matei 19, 16-26
Şi iată că a venit un om la el şi i-a zis: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?”. El i-a răspuns: „De ce mă întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun; dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!”. L-a întrebat: „Care?” Atunci Isus i-a zis: „Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte-i pe tatăl şi pe mama ta! şi Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Tânărul i-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?” Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” Când a auzit tânărul acest cuvânt, a plecat întristat pentru că avea multe bogăţii.
Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr vă spun: greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor. Din nou vă spun: mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. Când au auzit discipolii, au rămas foarte nedumeriţi şi spuneau: „Atunci, cine se poate mântui?” Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
Meditarea cuvintelor Scripturii:
„ Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu”- vedem că lectura apostolului ne vorbeşte în această duminică, despre misiunea fiecăruia în lume, fie că vorbim de persoanele consacrate fie că vorbim de laici, aceea de a fi „cel mai mic dintre apostoli” acolo unde suntem puşi: în familie, la servici, cu prietenii, la şcoală, etc. Însă ce înseamnă a fi un mic apostol astăzi, când timpul nu mai are răbdare cu noi, tehnica avansează şi am pierdut adevăratul sens al vieţii? Înseamnă „a aplica” învăţătura bisericii şi mai ales cele zece porunci, care trebuie să constituie modelul comportamental, sălaşul conştiinţei noastre.
Vedem că atât lectura apostolului cât şi textul evangheliei, ne vorbesc despre bogăţiile sufleteşti. Astfel, orice creştin fie bogat, fie sărac, poate să se îmbogăţească şi chiar să-şi facă comoară în cer, dacă este atent şi-l iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi. Cu ce poate să se îmbogăţească creştinul? Cu faptele bune pe care fiecare trebuie sa le facem, insa nu pentru a primi ceva, aici pe pamant, in schimbul binelui facut; acest bine va face parte din comoara pe care o strangem in cer.
Revenind la ceea ce discutam un pic mai sus, aşa cum într-o picătură de ploaie se oglindeşte întregul univers, cele zece porunci cuprind toate păcatele lumii, pentru că nu există un păcat lumesc, oricât de ascuns ar fi, să nu se oglindească în una din cele zece porunci. Nimeni nu ne obliga sa respectam aceste porunci; ramane la latitudinea noastra daca dorim ca acestea sa fie drumul pe care vrem sa mergem, pentru ca la sfarsit „sa castigam” imparatia cerurilor, lucru care necesita iertare, iubire si lepadare de sine.
Vedem ca un tânăr bogat vine la Isus, întrebându-l ce trebuie să facă ca să aibă viaţă veşnică. La acestă întrebare, Isus i-a amintit tânărului bogat sa respecte doar câteva porunci din cele 10. El a urmat însă poruncile, dar nu le traiste, le respecta dar nu le intelege, le respecta pana la un punct, asa cum facem si noi de multe ori, cand negociem sau amanam o rugaciune, etc. Însă, oare pentru câţi dintre noi, poruncile mai constituie un etalon, un şablon după care să ne construim viaţa în aşa fel încât, atunci când va trebui să tragem linie, să putem spune că nu am minţit, că ne-am îndeplinit rolul de copil, de părinte, că l-am iubit pe aproapele nostru, că nu avem „alţi dumnezei”.
„Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”- prin aceste cuvinte, Isus ii arata tanarului calea care duce la Christos care i-a cerut să renunţe la tot ceea ce are şi să îl urmeze. Dar acest om avea mult şi şi-a pus încrederea în acest “mult”. Totul în jurul lui era real pentru el, şi această realitate i-a dat siguranţă în viaţă. Ceea ce îi spunea însă Cristos despre viaţa viitoare nu era real pentru el. Aşadar, atunci când Cristos i-a spus să renunţe la toate şi să îl urmeze, s-a gândit: cum să renunţ la acestea? Ce voi avea atunci? Şi ce dorea el să aibă? Putere, să posede lucruri pământeşti. Dacă trăim doar pentru a dobândi bunuri pământeşti, ne vom găsi într-un abis, şi tot ceea ce posedăm va rămâne aici.
Asemenea tânărului din Evanghelia de astăzi, există mulţi oameni astăzi care doresc tot ceea ce are de oferit Cristos: iertare, pace, asigurarea vieţii veşnice alături de Dumnezeu – dar nu doresc să le dea drumul falşilor lor dumnezei, păcatelor care îi blochează. Astfel, Domnul ne întreabă astăzi: “Ai încredere în Mine?” Noi răspundem: “Da, Doamne, am încredere în tine.” “Atunci dă drumul”
Dacă ne interesează cu adevărat mântuirea sufletului, ca pe tânărul din Evanghelie, să ne lepădăm de lucrurile Diavolului şi să mergem cu bucurie pe urma paşilor lui Iisus, în urma învăţăturilor Lui. (Ligia Smutzer)
Dă drumul!
Un om a alunecat accidental şi a căzut de pe o stâncă. În cădere s-a prins de creanga unui copac şi a rămas suspendat acolo. A început să se roage cum nu a mai făcut-o vreodată: “Doamne, scapă-mă! Doamne, Doamne!” Deodată Domnul i-a răspuns: “Da?” Omul s-a rugat: “Scapă-mă, Doamne!”“Ai mers la biserică?” l-a întrebat Domnul.“Da, am mers ori de câte ori am putut, dar promit să nu mai lipsesc niciodată dacă mă scapi de aici.”“Ai ţinut cele zece porunci?”“Da, atâta cât am putut. Promit să le respect întru totul dacă mă vei scăpa.”“Ţi-ai spus rugăciunile în fiecare zi?”“Da, Doamne, dar scapă-mă de pe stânca aceasta şi voi fi cel mai rugător om din lume.”“Ai contribuit generos la lucrarea Bisericii Mele?”“Da, cred că da, dar voi dărui cu şi mai mare generozitate în viitor. Scapă-mă doar de pe această stâncă.”“Ai încredere în Mine?”“Da, Doamne, am încredere totală în Tine.”“Atunci dă drumul crengii”.
LECTURILE SFINTEI LITURGHII
Apostol: din 1 Corinteni 15, 1-11
Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi. Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Christos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit. După aceea S-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
Evanghelie: din Evanghelia după Matei 19, 16-26
Şi iată că a venit un om la el şi i-a zis: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?”. El i-a răspuns: „De ce mă întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun; dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!”. L-a întrebat: „Care?” Atunci Isus i-a zis: „Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte-i pe tatăl şi pe mama ta! şi Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Tânărul i-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?” Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” Când a auzit tânărul acest cuvânt, a plecat întristat pentru că avea multe bogăţii.
Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr vă spun: greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor. Din nou vă spun: mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. Când au auzit discipolii, au rămas foarte nedumeriţi şi spuneau: „Atunci, cine se poate mântui?” Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
Meditarea cuvintelor Scripturii:
„ Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu”- vedem că lectura apostolului ne vorbeşte în această duminică, despre misiunea fiecăruia în lume, fie că vorbim de persoanele consacrate fie că vorbim de laici, aceea de a fi „cel mai mic dintre apostoli” acolo unde suntem puşi: în familie, la servici, cu prietenii, la şcoală, etc. Însă ce înseamnă a fi un mic apostol astăzi, când timpul nu mai are răbdare cu noi, tehnica avansează şi am pierdut adevăratul sens al vieţii? Înseamnă „a aplica” învăţătura bisericii şi mai ales cele zece porunci, care trebuie să constituie modelul comportamental, sălaşul conştiinţei noastre.
Vedem că atât lectura apostolului cât şi textul evangheliei, ne vorbesc despre bogăţiile sufleteşti. Astfel, orice creştin fie bogat, fie sărac, poate să se îmbogăţească şi chiar să-şi facă comoară în cer, dacă este atent şi-l iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi. Cu ce poate să se îmbogăţească creştinul? Cu faptele bune pe care fiecare trebuie sa le facem, insa nu pentru a primi ceva, aici pe pamant, in schimbul binelui facut; acest bine va face parte din comoara pe care o strangem in cer.
Revenind la ceea ce discutam un pic mai sus, aşa cum într-o picătură de ploaie se oglindeşte întregul univers, cele zece porunci cuprind toate păcatele lumii, pentru că nu există un păcat lumesc, oricât de ascuns ar fi, să nu se oglindească în una din cele zece porunci. Nimeni nu ne obliga sa respectam aceste porunci; ramane la latitudinea noastra daca dorim ca acestea sa fie drumul pe care vrem sa mergem, pentru ca la sfarsit „sa castigam” imparatia cerurilor, lucru care necesita iertare, iubire si lepadare de sine.
Vedem ca un tânăr bogat vine la Isus, întrebându-l ce trebuie să facă ca să aibă viaţă veşnică. La acestă întrebare, Isus i-a amintit tânărului bogat sa respecte doar câteva porunci din cele 10. El a urmat însă poruncile, dar nu le traiste, le respecta dar nu le intelege, le respecta pana la un punct, asa cum facem si noi de multe ori, cand negociem sau amanam o rugaciune, etc. Însă, oare pentru câţi dintre noi, poruncile mai constituie un etalon, un şablon după care să ne construim viaţa în aşa fel încât, atunci când va trebui să tragem linie, să putem spune că nu am minţit, că ne-am îndeplinit rolul de copil, de părinte, că l-am iubit pe aproapele nostru, că nu avem „alţi dumnezei”.
„Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”- prin aceste cuvinte, Isus ii arata tanarului calea care duce la Christos care i-a cerut să renunţe la tot ceea ce are şi să îl urmeze. Dar acest om avea mult şi şi-a pus încrederea în acest “mult”. Totul în jurul lui era real pentru el, şi această realitate i-a dat siguranţă în viaţă. Ceea ce îi spunea însă Cristos despre viaţa viitoare nu era real pentru el. Aşadar, atunci când Cristos i-a spus să renunţe la toate şi să îl urmeze, s-a gândit: cum să renunţ la acestea? Ce voi avea atunci? Şi ce dorea el să aibă? Putere, să posede lucruri pământeşti. Dacă trăim doar pentru a dobândi bunuri pământeşti, ne vom găsi într-un abis, şi tot ceea ce posedăm va rămâne aici.
Asemenea tânărului din Evanghelia de astăzi, există mulţi oameni astăzi care doresc tot ceea ce are de oferit Cristos: iertare, pace, asigurarea vieţii veşnice alături de Dumnezeu – dar nu doresc să le dea drumul falşilor lor dumnezei, păcatelor care îi blochează. Astfel, Domnul ne întreabă astăzi: “Ai încredere în Mine?” Noi răspundem: “Da, Doamne, am încredere în tine.” “Atunci dă drumul”
Dacă ne interesează cu adevărat mântuirea sufletului, ca pe tânărul din Evanghelie, să ne lepădăm de lucrurile Diavolului şi să mergem cu bucurie pe urma paşilor lui Iisus, în urma învăţăturilor Lui. (Ligia Smutzer)
Dă drumul!
Un om a alunecat accidental şi a căzut de pe o stâncă. În cădere s-a prins de creanga unui copac şi a rămas suspendat acolo. A început să se roage cum nu a mai făcut-o vreodată: “Doamne, scapă-mă! Doamne, Doamne!” Deodată Domnul i-a răspuns: “Da?” Omul s-a rugat: “Scapă-mă, Doamne!”“Ai mers la biserică?” l-a întrebat Domnul.“Da, am mers ori de câte ori am putut, dar promit să nu mai lipsesc niciodată dacă mă scapi de aici.”“Ai ţinut cele zece porunci?”“Da, atâta cât am putut. Promit să le respect întru totul dacă mă vei scăpa.”“Ţi-ai spus rugăciunile în fiecare zi?”“Da, Doamne, dar scapă-mă de pe stânca aceasta şi voi fi cel mai rugător om din lume.”“Ai contribuit generos la lucrarea Bisericii Mele?”“Da, cred că da, dar voi dărui cu şi mai mare generozitate în viitor. Scapă-mă doar de pe această stâncă.”“Ai încredere în Mine?”“Da, Doamne, am încredere totală în Tine.”“Atunci dă drumul crengii”.
P.S. Astept comentarii, opinii, pareri de la voi.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu