Duminica XIV după Rusalii
LECTURILE SFINTEI LITURGHII
Apostol: din Galateni 6: 11-18
Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Christos. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Isus Christos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Christos Isus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Isus. Harul Domnului nostru Isus Christos să fie cu spiritul vostru, fraţilor! Amin.
Evanghelie: din Evanghelia după Ioan 3: 13-17
Şi nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţă veşnică.
Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Pentru că, Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el.
Meditarea cuvintelor Scripturii:
Atât lectura apostolului, cât şi textul evanghelic ne vorbesc despre cea care este semnul biruinţei lui Christos şi cea care va rămâne creştinilor drept scut şi totodată o armă puternică împotriva duşmanilor: crucea. Crucea este instrumentul mântuirii noastre; geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: spirituală şi pământeană.
“Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Isus Christos...”- Sf. Paul spune că el este un om păcătos şi că nu este demn să se plângă de ceea ce pătimeşte el; este prea mic comparativ cu Dumnezeu, iar ceea ce face el nu contează dacă nu este pentru Dumnezeu.
„Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţă veşnică”- Isus ne spune că aşa după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului. Este o referire la Cartea Numerilor (21,9) din Vechiul Testament, unde ni se spune că israeliţii, după eliberarea lor din robia Egiptului, străbătând sălbăticia deşertului, erau adesea răniţi de şerpi veninoşi. Ca soluţie la muşcătura de şarpe, Dumnezeu i-a cerut lui Moise să facă un şarpe din aramă şi să îl pună pe un stâlp, astfel încât oricine priveşte şarpele de aramă să fie vindecat de muşcătură. Aici Cristos se foloseşte din nou de Vechiul Testament ca de un instrument pedagogic pentru a ne arăta că El este împlinirea Vechiului Legământ. Comparându-şi crucea cu şarpele de bronz înălţat de Moise, Isus ne spune că toţi cei care sunt muşcaţi de şarpele păcatului pot fi vindecaţi privind cu credinţă de crucea care este dătătoare de viaţă. În momentul în care un păcătos face acest lucru este mântuit, aşa cum Dumnezeu i-a spus lui Moise: “tot cel muşcat care se va uita la el va trăi” ( Numeri 21:8). Şarpele înălţat pe stâlp, care mântuia de moarte trupească pe cei ce priveau la el cu credinţă, simbolizează pe Mântuitorul cel înălţat pe Crucea de pe Golgota, care mântuieşte de moartea cea veşnică pe oricine priveşte spre el şi primeşte cu credinţă jertfa sa mântuitoare. Mântuitorul arată că rolul Său în această lume este de a se jertfi pentru viaţa lumii.
Crucea înseamnă iubire. Dumnezeu este iubire. Tot ce face El vine din iubire. Din iubire l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul şi asemănarea Sa, şi l-a pus într-un paradis al frumuseţii. Iubirea l-a făcut pe Dumnezeu să ne dea Cele Zece Porunci prin mâna lui Moise, şi tot din iubire ne-a trimis profeţii. Aceeaşi iubire explică gestul de a ni-l trimite pe Fiul Său în lume, pentru a face reală omului iubirea Tatălui, pentru a arăta compasiunea Sa pentru bolnavi şi pentru cei apăsaţi de păcate. Iubirea l-a condus la Cruce. Iubirea l-a făcut pe Isus să se roage pentru cei care l-au crucificat: “Tată, iartă-le lor căci nu ştiu ce fac”( Luca 23 :34). Din iubire, între agonie şi moarte Isus a găsit energia să îl asculte pe cel crucificat lângă El, care i-a strigat: “Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în Împărăţia Ta”(Luca 23 :42). Iubirea l-a făcut să se ridice din mormânt şi să spună: “Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi”(Ioan 11 :25). Toate aceste semne ale iubirii lui Dumnezeu sunt cuprinse şi sintetizate în acest unic şi frumos verset: “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut l-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3 :16).
Dar cea mai expresivă oglindire a iubirii lui Dumnezeu în creaţiune este omul, căci în el Dumnezeu a pus o scânteie din fiinţa Sa, dându-i inteligenţă – ca să-l poată cunoaşte din contemplarea măreţiilor operei Sale; şi voinţă – ca să poată tinde spre bine şi frumos şi să le înfăptuiască, dăruindu-se astfel semenilor lui, după modelul Creatorului. Dumnezeu nu s-a mărginit să-şi manifeste iubirea prin actul creării; dacă el nu şi-ar exercita o clipă influenţa sa atotputernică asupra lumii spre a o menţine în existenţa dată în momentul creării, lumea ar dispare în neantul din care a fost scoasă. De aceea, prin ceea ce se cheamă Pronie sau Providenţă, El susţine şi guvernează fiecare fiinţă în parte spre atingerea scopului ei. Mai mult, Dumnezeu fiind însăşi iubirea, bunătatea sa faţă de om nu cunoaşte margini. El nu l-a părăsit nici după ce acesta s-a rupt de el prin păcat, ci s-a plecat cu milă spre mizeria în care ajunsese şi l-a ridicat din nou la înălţimea demnităţii de fiu adoptiv al lui Dumnezeu, din care căzuse, alegând în acest scop un mijloc pe care numai infinita sa iubire îl putea inventa. Anume: S-a făcut om, întru toate asemenea nouă, afară de păcat, luând asupra sa păcatele noastre împreună cu pedeapsa pentru ele şi acceptând în mod liber să fie răstignit pe cruce.
Să-l adorăm şi să-l iubim pe bunul Isus pentru iubirea şi mila Sa neţărmurită şi să-I mulţumim pentru îndelunga sa răbdare, căci, el rămâne acelaşi infinit de bun şi iubitor Părinte, şi atunci când ne copleşeşte cu mângâieri şi favoruri sensibile, ca şi atunci când norii suferinţelor de tot felul ne cernesc viaţa, ori când infamii şi hulitorii sunt lăsaţi să se bucure în voie de glorie şi bleşug, El, Părintele nostru, tolerând până la ziua marii socoteli neghina alături de grâu, “plouă şi peste cei buni, şi peste cei răi, şi răsare soarele Său şi pestre cei drepţi, şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45).(Ligia Smutzer)
Rugăciunea Sf. Francisc de Assisi
O Doamne, fă din mine un instrument al Păcii Tale,
unde-i ură, să aduc Iubire, unde-i jignire, să aduc Iertare,
unde-i ceartă, să aduc Unire, unde-i îndoială, să aduc Credinţă,
unde e greşeală, s-aduc Adevăr, unde-i disperare, să aduc Speranţă,
unde e tristeţe, s-aduc Bucurie, unde e-ntuneric, să aduc Lumină.
O Doamne, fă ca eu să nu caut atât de mult să fiu alinat, cât să alin,
să nu caut să fiu înţeles, cât să înţeleg, să nu caut să fiu iubit, cât să iubesc.
Doar dăruind vom primi,, iertând suntem iertaţi,
murind, înviem la Viaţa de Veci.
Amin
miercuri, 16 septembrie 2009
marți, 25 august 2009
Duminica XII dupa Rusalii: Tanarul bogat
30 august 2009 Duminica XII după Rusalii
LECTURILE SFINTEI LITURGHII
Apostol: din 1 Corinteni 15, 1-11
Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi. Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Christos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit. După aceea S-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
Evanghelie: din Evanghelia după Matei 19, 16-26
Şi iată că a venit un om la el şi i-a zis: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?”. El i-a răspuns: „De ce mă întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun; dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!”. L-a întrebat: „Care?” Atunci Isus i-a zis: „Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte-i pe tatăl şi pe mama ta! şi Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Tânărul i-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?” Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” Când a auzit tânărul acest cuvânt, a plecat întristat pentru că avea multe bogăţii.
Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr vă spun: greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor. Din nou vă spun: mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. Când au auzit discipolii, au rămas foarte nedumeriţi şi spuneau: „Atunci, cine se poate mântui?” Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
Meditarea cuvintelor Scripturii:
„ Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu”- vedem că lectura apostolului ne vorbeşte în această duminică, despre misiunea fiecăruia în lume, fie că vorbim de persoanele consacrate fie că vorbim de laici, aceea de a fi „cel mai mic dintre apostoli” acolo unde suntem puşi: în familie, la servici, cu prietenii, la şcoală, etc. Însă ce înseamnă a fi un mic apostol astăzi, când timpul nu mai are răbdare cu noi, tehnica avansează şi am pierdut adevăratul sens al vieţii? Înseamnă „a aplica” învăţătura bisericii şi mai ales cele zece porunci, care trebuie să constituie modelul comportamental, sălaşul conştiinţei noastre.
Vedem că atât lectura apostolului cât şi textul evangheliei, ne vorbesc despre bogăţiile sufleteşti. Astfel, orice creştin fie bogat, fie sărac, poate să se îmbogăţească şi chiar să-şi facă comoară în cer, dacă este atent şi-l iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi. Cu ce poate să se îmbogăţească creştinul? Cu faptele bune pe care fiecare trebuie sa le facem, insa nu pentru a primi ceva, aici pe pamant, in schimbul binelui facut; acest bine va face parte din comoara pe care o strangem in cer.
Revenind la ceea ce discutam un pic mai sus, aşa cum într-o picătură de ploaie se oglindeşte întregul univers, cele zece porunci cuprind toate păcatele lumii, pentru că nu există un păcat lumesc, oricât de ascuns ar fi, să nu se oglindească în una din cele zece porunci. Nimeni nu ne obliga sa respectam aceste porunci; ramane la latitudinea noastra daca dorim ca acestea sa fie drumul pe care vrem sa mergem, pentru ca la sfarsit „sa castigam” imparatia cerurilor, lucru care necesita iertare, iubire si lepadare de sine.
Vedem ca un tânăr bogat vine la Isus, întrebându-l ce trebuie să facă ca să aibă viaţă veşnică. La acestă întrebare, Isus i-a amintit tânărului bogat sa respecte doar câteva porunci din cele 10. El a urmat însă poruncile, dar nu le traiste, le respecta dar nu le intelege, le respecta pana la un punct, asa cum facem si noi de multe ori, cand negociem sau amanam o rugaciune, etc. Însă, oare pentru câţi dintre noi, poruncile mai constituie un etalon, un şablon după care să ne construim viaţa în aşa fel încât, atunci când va trebui să tragem linie, să putem spune că nu am minţit, că ne-am îndeplinit rolul de copil, de părinte, că l-am iubit pe aproapele nostru, că nu avem „alţi dumnezei”.
„Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”- prin aceste cuvinte, Isus ii arata tanarului calea care duce la Christos care i-a cerut să renunţe la tot ceea ce are şi să îl urmeze. Dar acest om avea mult şi şi-a pus încrederea în acest “mult”. Totul în jurul lui era real pentru el, şi această realitate i-a dat siguranţă în viaţă. Ceea ce îi spunea însă Cristos despre viaţa viitoare nu era real pentru el. Aşadar, atunci când Cristos i-a spus să renunţe la toate şi să îl urmeze, s-a gândit: cum să renunţ la acestea? Ce voi avea atunci? Şi ce dorea el să aibă? Putere, să posede lucruri pământeşti. Dacă trăim doar pentru a dobândi bunuri pământeşti, ne vom găsi într-un abis, şi tot ceea ce posedăm va rămâne aici.
Asemenea tânărului din Evanghelia de astăzi, există mulţi oameni astăzi care doresc tot ceea ce are de oferit Cristos: iertare, pace, asigurarea vieţii veşnice alături de Dumnezeu – dar nu doresc să le dea drumul falşilor lor dumnezei, păcatelor care îi blochează. Astfel, Domnul ne întreabă astăzi: “Ai încredere în Mine?” Noi răspundem: “Da, Doamne, am încredere în tine.” “Atunci dă drumul”
Dacă ne interesează cu adevărat mântuirea sufletului, ca pe tânărul din Evanghelie, să ne lepădăm de lucrurile Diavolului şi să mergem cu bucurie pe urma paşilor lui Iisus, în urma învăţăturilor Lui. (Ligia Smutzer)
Dă drumul!
Un om a alunecat accidental şi a căzut de pe o stâncă. În cădere s-a prins de creanga unui copac şi a rămas suspendat acolo. A început să se roage cum nu a mai făcut-o vreodată: “Doamne, scapă-mă! Doamne, Doamne!” Deodată Domnul i-a răspuns: “Da?” Omul s-a rugat: “Scapă-mă, Doamne!”“Ai mers la biserică?” l-a întrebat Domnul.“Da, am mers ori de câte ori am putut, dar promit să nu mai lipsesc niciodată dacă mă scapi de aici.”“Ai ţinut cele zece porunci?”“Da, atâta cât am putut. Promit să le respect întru totul dacă mă vei scăpa.”“Ţi-ai spus rugăciunile în fiecare zi?”“Da, Doamne, dar scapă-mă de pe stânca aceasta şi voi fi cel mai rugător om din lume.”“Ai contribuit generos la lucrarea Bisericii Mele?”“Da, cred că da, dar voi dărui cu şi mai mare generozitate în viitor. Scapă-mă doar de pe această stâncă.”“Ai încredere în Mine?”“Da, Doamne, am încredere totală în Tine.”“Atunci dă drumul crengii”.
LECTURILE SFINTEI LITURGHII
Apostol: din 1 Corinteni 15, 1-11
Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi. Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Christos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit. După aceea S-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
Evanghelie: din Evanghelia după Matei 19, 16-26
Şi iată că a venit un om la el şi i-a zis: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică?”. El i-a răspuns: „De ce mă întrebi despre ceea ce este bun? Unul este Cel Bun; dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!”. L-a întrebat: „Care?” Atunci Isus i-a zis: „Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte-i pe tatăl şi pe mama ta! şi Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Tânărul i-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipseşte?” Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” Când a auzit tânărul acest cuvânt, a plecat întristat pentru că avea multe bogăţii.
Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr vă spun: greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor. Din nou vă spun: mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. Când au auzit discipolii, au rămas foarte nedumeriţi şi spuneau: „Atunci, cine se poate mântui?” Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
Meditarea cuvintelor Scripturii:
„ Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu”- vedem că lectura apostolului ne vorbeşte în această duminică, despre misiunea fiecăruia în lume, fie că vorbim de persoanele consacrate fie că vorbim de laici, aceea de a fi „cel mai mic dintre apostoli” acolo unde suntem puşi: în familie, la servici, cu prietenii, la şcoală, etc. Însă ce înseamnă a fi un mic apostol astăzi, când timpul nu mai are răbdare cu noi, tehnica avansează şi am pierdut adevăratul sens al vieţii? Înseamnă „a aplica” învăţătura bisericii şi mai ales cele zece porunci, care trebuie să constituie modelul comportamental, sălaşul conştiinţei noastre.
Vedem că atât lectura apostolului cât şi textul evangheliei, ne vorbesc despre bogăţiile sufleteşti. Astfel, orice creştin fie bogat, fie sărac, poate să se îmbogăţească şi chiar să-şi facă comoară în cer, dacă este atent şi-l iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi. Cu ce poate să se îmbogăţească creştinul? Cu faptele bune pe care fiecare trebuie sa le facem, insa nu pentru a primi ceva, aici pe pamant, in schimbul binelui facut; acest bine va face parte din comoara pe care o strangem in cer.
Revenind la ceea ce discutam un pic mai sus, aşa cum într-o picătură de ploaie se oglindeşte întregul univers, cele zece porunci cuprind toate păcatele lumii, pentru că nu există un păcat lumesc, oricât de ascuns ar fi, să nu se oglindească în una din cele zece porunci. Nimeni nu ne obliga sa respectam aceste porunci; ramane la latitudinea noastra daca dorim ca acestea sa fie drumul pe care vrem sa mergem, pentru ca la sfarsit „sa castigam” imparatia cerurilor, lucru care necesita iertare, iubire si lepadare de sine.
Vedem ca un tânăr bogat vine la Isus, întrebându-l ce trebuie să facă ca să aibă viaţă veşnică. La acestă întrebare, Isus i-a amintit tânărului bogat sa respecte doar câteva porunci din cele 10. El a urmat însă poruncile, dar nu le traiste, le respecta dar nu le intelege, le respecta pana la un punct, asa cum facem si noi de multe ori, cand negociem sau amanam o rugaciune, etc. Însă, oare pentru câţi dintre noi, poruncile mai constituie un etalon, un şablon după care să ne construim viaţa în aşa fel încât, atunci când va trebui să tragem linie, să putem spune că nu am minţit, că ne-am îndeplinit rolul de copil, de părinte, că l-am iubit pe aproapele nostru, că nu avem „alţi dumnezei”.
„Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”- prin aceste cuvinte, Isus ii arata tanarului calea care duce la Christos care i-a cerut să renunţe la tot ceea ce are şi să îl urmeze. Dar acest om avea mult şi şi-a pus încrederea în acest “mult”. Totul în jurul lui era real pentru el, şi această realitate i-a dat siguranţă în viaţă. Ceea ce îi spunea însă Cristos despre viaţa viitoare nu era real pentru el. Aşadar, atunci când Cristos i-a spus să renunţe la toate şi să îl urmeze, s-a gândit: cum să renunţ la acestea? Ce voi avea atunci? Şi ce dorea el să aibă? Putere, să posede lucruri pământeşti. Dacă trăim doar pentru a dobândi bunuri pământeşti, ne vom găsi într-un abis, şi tot ceea ce posedăm va rămâne aici.
Asemenea tânărului din Evanghelia de astăzi, există mulţi oameni astăzi care doresc tot ceea ce are de oferit Cristos: iertare, pace, asigurarea vieţii veşnice alături de Dumnezeu – dar nu doresc să le dea drumul falşilor lor dumnezei, păcatelor care îi blochează. Astfel, Domnul ne întreabă astăzi: “Ai încredere în Mine?” Noi răspundem: “Da, Doamne, am încredere în tine.” “Atunci dă drumul”
Dacă ne interesează cu adevărat mântuirea sufletului, ca pe tânărul din Evanghelie, să ne lepădăm de lucrurile Diavolului şi să mergem cu bucurie pe urma paşilor lui Iisus, în urma învăţăturilor Lui. (Ligia Smutzer)
Dă drumul!
Un om a alunecat accidental şi a căzut de pe o stâncă. În cădere s-a prins de creanga unui copac şi a rămas suspendat acolo. A început să se roage cum nu a mai făcut-o vreodată: “Doamne, scapă-mă! Doamne, Doamne!” Deodată Domnul i-a răspuns: “Da?” Omul s-a rugat: “Scapă-mă, Doamne!”“Ai mers la biserică?” l-a întrebat Domnul.“Da, am mers ori de câte ori am putut, dar promit să nu mai lipsesc niciodată dacă mă scapi de aici.”“Ai ţinut cele zece porunci?”“Da, atâta cât am putut. Promit să le respect întru totul dacă mă vei scăpa.”“Ţi-ai spus rugăciunile în fiecare zi?”“Da, Doamne, dar scapă-mă de pe stânca aceasta şi voi fi cel mai rugător om din lume.”“Ai contribuit generos la lucrarea Bisericii Mele?”“Da, cred că da, dar voi dărui cu şi mai mare generozitate în viitor. Scapă-mă doar de pe această stâncă.”“Ai încredere în Mine?”“Da, Doamne, am încredere totală în Tine.”“Atunci dă drumul crengii”.
P.S. Astept comentarii, opinii, pareri de la voi.......
luni, 17 august 2009
Sărbătoare în parohia noastră
Da! A mai trecut un an din viaţă şi...........dacă ar fi să trag o linie ca să fac socoteală, ajung la concluzia că tot nu am realizat nimic sau (ca să fiu puţin mai optimistă) am realizat oare-ş ce, dar nu ceea ce aştept eu de câţiva ani încoace , deci nu am făcut o afacere bună; sper ca anul care vine( mai sunt cateva luni bune) să fie ceva mai bun decât cel care va trece. Dar să revin la subiectul despre care vreau să scriu! Aşadar, în iulie mă gândeam(deja) la luna viitoare, august, când aşa cum ne-am obişnuit, este hramul parohiei greco-catolice nr. 4 "Adormirea Maicii Domnului" . Cu o săptămână înainte au început pregătirile de la a la z pt ca totul să decurgă normal şi să fie o zi cu mult soare, aşa cum a fost şi anul trecut, de exemplu. Meteorologii au anunţat ploi de vineri până duminică şi mă gândeam cum va decurge procesiunea cu statuia Fecioarei Maria. În sfârşit vine şi ziua de vineri, cu soare, dar spre sfârşitul zilei ploaia aduce cu ea şi câteva vietăţi care săreau şi ele, că doar ce să facă şi ele, erau şi ele agitate pentru ziua care urma să vină. Sâmbăta a început în forţă cu nişte furnicuţe care se străduiau să pregătească totul, fiecare avea sectorul ei, aşa se face că la ora 9-9.30 totul era pregătit pentru agapa care urma după procesiune.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
